Siconda parti
Sapemu dighjà chi u Visconti Charles André de Maimbourg era maghjori Cumandanti
di a piazza di Bonifaziu (sempre in1788).Era prutettu da u Tinenti Ginirali de Marbeuf, Guvirnatori di a Corsica.Di fatti, u nosciu paesu era tandu suttu à guvernamentu militaru( 1768-73 è 1788-90).
Cussi de Maimbourg un' ha avutu tanti difficultà a uttena a cuncissioni di u « Procojo di
Santa Giulia », duminiu immensu.
Ma, par sfruttà quissi tarri, ci vulia a manu opara. Maimbourg hè andatu dunqua a veda
a ghjenti di a Pascialedda di u Pricoghju par fa li pruposti.
Si trattaia nanzi tuttu di middurà i cundizioni di vita di i pastori, chi, di fatti, abitaiani capanni di petra sciolta cuparti di suaru.Tuttu saria custruitu in ghjru di a sò propria abitazioni,
(à usu medievali), chi era una grandi casa di petra zuccata è arranghjata, chjamata sempri oghji
« u Palazzu ».Si poni sempri veda i sò ruvini è pezza di mura, chi, dopu à a morti di u Visconti,
u Palazzu hè statu smantillatu è i petri riaduparati, fora che i più pisii, firmati in locu.
L' omu affirmaia di avè a vulintà di valurizzà u tirritoriu. A pupulazioni, poca curiosa di
intinzioni piatti pussibuli di u parsunaghju, era intarissata. D' altrondi, Maimbourg era sempri ben'
ricivutu quand' iddu facia visita, è ricunnisciutu com' è simpaticu.
Cussì, i pastori l' hani rispostu chi, prima di dicida, li tuccaia di cunsultà i sgiò priputenti
di u locu.
Mà, quandu Maimbourg hè vultatu par senta a risposta, l' accuglienza un' era più quidda.
I priputenti, pocu primurosi di favurizzà un cuncurrenti aviani manuvratu a pupulazioni: un ci vulia
da fidassi di Maimbourg chi era una spia di Marbeuf.
U Visconti un s' hè cunsidiratu vintu.Alora, in u mentri di i sò visiti, a ghjenti facia
brusgià u listincu par infumica lu e fà lu scappà.
E pò, in quisti cundizioni Maimbourg s' hè scuraghjitu....
Sìa com' idda sìa, l' affari di Mamburgu, comu iddu era chjamatu, ha di sicuru funziunatu.
Parchi, in più di u Palazzu, opara cunsiquenti in impurtanza e in qualità, avia fattu fà un fragnu in u taddu di Chitebbiu (a sò macina hè sparita) cun, vicinu, una bella casetta.
« In ortu di u mè missiavu, ci dici Vincenti Ciabrini, c' era un furru par fà cocia i coppi è i mattona.E ci sò i tracci d' un altru furru daretu à a casa. Un c' è tantu, si vidiani sempri mori di mattona accatastati in quiddi tempa ».
Si sà chi u duminiu di Santa Ghjulia hè statu vindutu à l' asta in tempu di u Cunsulatu.
Mà si dici purtantu chi Maimbourg sia mortu in u sò Palazzu.
Sapendu lu muribondu, a ghjenti hè malgradu tuttu andata a veda lu.
Avia persu l' usu di a parola, mà rifacìa sempri u stessu gestu: i tre prima dita di a
mani puntati com' è i tre peda di un brandali.
Quissu gestu era firmatu un misteru...
Sin'à a fini di u XIXu seculu, quandu un lavuratori di a Pascialedda, vultatu da u sò chjosu, avia musciatu una pignatta di fonti cun tre peda, un cacau. Dicià d' avè lu truvatu in un furconu d' alivi... E subitu dopu s' era cumpratu una casa in Portivechju e criatu una impresa di carbonu, intarissanti tandu, par via di a navigazioni à vapori.
Alora a voci pupulari ha spartu subitu, è si dici ancu oghji, chi: « A.P.a truvatu un
cacau, mà un era mica biotu, c' era in drintu a furtuna di Mamburgu »...
Tanti ringraziamenti à Vincenti Ciabrini di u Pricoghju, par avè ci fattu cunnoscia
cun tanta amabulità, ciò chi a mimoria ha trasmissu di u Visconti de Maimbourg.
G.M
Fonti: F. Pomponi in Etudes Corses n° 30.31(1988)
è Porto-Vecchio tempi fà. CACEL (1992)